Pescuitul este împletit în identitatea micului insulei Culatra, însă, cu tot mai puțini tineri pescari care intră în această profesie, există riscul ca această tradiție să se piardă. Purtând în sânge pasiunea pentru pescuit de la o lungă linie de pescari, Hugo Padinha s-a hotărât să nu lase acest lucru să se întâmple. Prin investiția în propria sa barcă de pescuit – cu ajutorul finanțării UE – tânărul în vârstă de 31 de ani devine parte din noua generație de pescari artizanali cu viziune de viitor ce ajută la menținerea vie a patrimoniului maritim al Culatrei.
Frecventând alături de tatăl său pescuitul încă de la vârsta de 19 ani, Hugo Padinha este acum cel mai tânăr căpitan printre cei 100 de pescari de pe Culatra, o mică insulă situată în sudul Portugaliei. Pescuitul rămâne adânc înrădăcinat în identitatea insulei, cu cel puțin 10% din populație lucrând în acest sector – o moștenire care conturează în mare măsură și apelul turistic al Culatrei. Cu toate acestea, conform lui Hugo, mulți pescari locali s-au diversificat deja în producția de stridii pentru a-și asigura traiul. Cu toate acestea, el crede că pescuitul în sine rămâne esențial pentru viitorul insulei. „Pescuitul este tradiția noastră”, spune el. „Turiștii își doresc să afle mai multe despre activitatea locală de pescuit.”
Oportunitatea de a-și cumpăra propria barcă i-a venit datorită Asociației de Proprietari de Vase din Culatra (AMIC), care l-a introdus pe Padinha la o subvenție din partea Fondului European pentru Pescuit, Maricultură și Acvacultură (EMFAF). Cu îndrumare din partea AMIC pentru a naviga prin birocrație și pentru a demistifica procesul de aplicare, Hugo a reușit în cele din urmă să transforme anii de economisire în realitate.
„Ar fi fost mai dificil să-mi cumpăr barca fără finanțare”, spune el. La fel ca mulți pescari la scară mică, Hugo s-a confruntat cu provocarea de a obține finanțare într-o profesie adesea considerată risipitoare de către bănci. Fără sprijinul UE, economiile pe care le-a adunat cu grijă de-a lungul anilor nu ar fi fost suficiente.
Când subvenția pentru barca sa a fost aprobată în august 2025, Hugo nu a stat prea mult pe gânduri și și-a transformat visul în realitate. Până în octombrie, tânărul de 31 de ani era mândrul proprietar al „Boa Tarde”, o ambarcațiune de pescuit artizanal cu o lungime de șapte metri folosită pentru capturarea de doradă, biban, lăbățuș și alte specii locale. Boa Tarde îi permite lui Hugo să-și asigure jumătate din veniturile lunare, restul provenind din cultivarea stridiilor.
Dar pentru Hugo, Boa Tarde înseamnă mai mult decât doar securitate financiară. Investiția sa a adus un nou business de pescuit la scară mică pe insulă – și el speră, inspirație pentru o generație mai tânără: „Sper să inspir și alți tineri să înceapă în pescuit, insula are nevoie de ei”.
De a deveni propriul său căpitan a însemnat pentru Hugo mai mult decât doar învățarea să navigheze pe mări – a însemnat și învățarea cum să-și gestioneze propriul său business. El explică cum a învățat să fie răbdător, deoarece cunoașterea necesită timp pentru a fi dobândită. „Pescarii mai în vârstă nu vor să învețe sau să ajute tinerii”, spune el, „sper să fiu mai răbdător”.
Deci, de ce are nevoie un tânăr pentru a-și lansa un business de pescuit? Pentru Hugo, răspunsul este simplu: „Experiența pe mare și dorința de a învăța. Există atât de mult de învățat, eu lucrez de 12 ani și…”.
Stire preluata de pe site-ul Comisiei Europene .
