În Uniunea Europeană, compararea a două metode de testare a factorului de protecție solară (SPF) al cremelor de protecție solară a demonstrat că testarea în laborator in vitro este fiabilă și mai etică decât testarea pe voluntari umani.
Rezultatele susțin o tranziție către metode de testare a cremelor de protecție solară care evită provocarea de răni voluntarilor umani prin inducerea arsurilor solare cu radiații UV, susținând inovația în timp ce se asigură că produsele plasate pe piață sunt sigure și eficiente.
Pentru a argumenta în favoarea utilizării mai extinse a testării fără arsuri solare, Comisia Europeană a finanțat recent o campanie în cadrul căreia factorul de protecție solară (SPF) și factorul de protecție UVA a 74 de produse de protecție solară (atât creme de protecție solară, cât și creme de zi) au fost testate în condiții de laborator (in vitro). Autoritățile de supraveghere a pieței din 11 țări ale UE au selectat produsele din magazine și online.
Rezultatele au arătat un nivel ridicat de corelație între testarea in vitro și cea in vivo, ceea ce susține fiabilitatea primei pentru a verifica pretențiile de SPF.
Metoda de testare in vitro (EN ISO 23675:2024) folosită a fost publicată în decembrie 2024. Aceasta elimină necesitatea expunerii voluntarilor umani la radiații UV, este mai ieftină decât testarea pe oameni și este mai rapidă. O metodă hibridă publicată în același timp, HDRS, folosește subiecți umani, dar nu provoacă rău. Această campanie de testare a comparat doar metodele in vitro și convenționale in vivo.
Procesul de testare in vitro implică aplicarea produsului pe două tipuri de plăci acrilice – una modelată și cealaltă sablată pentru a produce o textură similară pielii. Cantitatea de produs aplicată, modul în care produsul este aplicat de un deget robotic standardizat, temperatura și timpul de uscare sunt strict controlate. Testarea in vitro nu este supusă nici unei constrângeri a disponibilității voluntarilor sau a condițiilor pielii acestora, cum ar fi textura, hidratarea și sensibilitatea.
Un alt avantaj al testării SPF in vitro este că rezultatele nu sunt afectate de prezența ingredientelor antiinflamatoare sau calmante în unele produse. Testarea SPF pe voluntari implică expunerea pielii lor la doze mici de radiații UV pentru a provoca eritem (roșeață). Unele ingrediente antiinflamatoare sau calmante pot reduce sau întârzia această reacție, ducând la un număr artificial mai mare de SPF.
În această metodă in vitro, un spectrofotometru măsoară câtă radiație UV trece prin filmul de protecție solară aplicat pe plăcile acrilice. SPF-ul este calculat folosind un algoritm care combină măsurătorile de pe ambele tipuri de plăci.
Producătorilor li se recomandă, atunci când își testează produsele pentru a determina SPF și UVA, să acorde prioritate testării care nu provoacă rău voluntarilor umani.
Limitarea metodei in vitro este că nu se pot testa în prezent stick-urile și pudrele de protecție solară. Organizațiile de standardizare ar trebui să lucreze pentru extinderea domeniului de aplicare al metodelor de testare non-invazive pentru a include aceste tipuri de produse, împreună cu pretențiile de rezistență la apă.
Expunerea la radiații ultraviolete, inclusiv UVB și UVA, reprezintă un risc pentru sănătate. Consumatorii sunt
Stire preluata de pe site-ul Comisiei Europene .
